In timp ce mergeam azi pe strada, o tanara mamica ii adreseaza plodului ei, urmatoarea propozitie interogativa:

- De ce n-ai zis sarumana ? Nu ti-am zis eu sa zici sarumana ? Vrei sa rada doamna de mine ca nu stiu sa te educ ?

Brusc m-au navalit o serie de amintiri. M-am vazut pe mine cu niste ani buni in urma, pe vremea cand eram copil, si mama imi spunea acelasi lucru.

Cum, nu stiti? De cand sunt copil si pana in momentul de fata, am urat si urasc salutul de “Sărumâna!“! De ce? Pentru ca mi se pare atat de invechit, atat de gay si atat de hidos si scarbos, incat nu va pot explica. De cate ori nu ati zis sarumana la o baba care abia mai statea in picioare. Imaginati-va cum ar fi fost, chiar sa ii pupi pielea flescaita de pe membrele alea semi flescaite care in mai mult de 80 de ani cine stie pe unde au umblat. Pai bine bine, e doar o expresie. NU! Cand spui asta, se considera ca asta gandesti, si asta ar fi fost intentia ta, dar din anumite motive, esti retinut, si nu o faci!

Adica, sincer sa fiu, eu nu as saruta mana decat fetelor sub 30 de ani. Si, si mai sincer sa fiu, e cam aiurea sa ma adresez unei fete de pana in 30 de ani cu sarumana. Deci este exclus.

Cand eram mic, de la vreo 4 cam pana pe la 10 ani, mancam bataie o gramada pe tema asta, si ma certa mama intr-una, si eu tot nu intelegeam. Am urat aceasta expresie si o urasc in continuare. Urasc sa zic sarumana oricui dar, mai ales SARUMANA PARINTE !

De unde a pornit toata aceasta chestie cu sarumana? Cand aveam cam vreo 3-4 anisori, inca mai ziceam din cand in cand, pana intr-o zi. Intr-o zi, intra taticul unei colege de cradinita in clasa, si adreseaza doamnei educatoare, cea mai hidoasa, penibila si idioata expresie care a fost vreodata conceputa si adoptata de catre popor:

” – Sărutmânuşiţele doamnă !! ”

Atunci, in capsorul meu de copil de 4 anisori, totul s-a naruit. Am simtit cum se desprinde ceva din inima mea, cum totul se naruie in mintea mea, cum inima isi mareste pulsul si cum privirea mi se intuneca. A fost cel mai gretos si mai oribil lucru care l-am auzit vreodata.

Structura, forma expresiei, felul in care a fost spusa, toate au fost HIDOASE. De atunci si pana in prezent, pur si simplu detest aceasta expresie, si am incercat pe cat posibil sa nu o mai folosesc. Da, era ciudat cand un prichindel de 5 anisori saluta mortaciunile de pe strada cu buna ziua, in loc de sarumana, sau vreo formula si mai pupincurista pe care o aveau copii pana atunci. Dar mie nu imi pasa. Si inca nu mai imi pasa.

Revenind la dialogul de mai sus, cu mamica infuriata. Imi aduc aminte ca si mama zicea exact la fel, si ea avea aceeasi impresie ca daca nu salut cu “Sarumana!” voi parea un needucat si toate cele. In schimb eu am demonstrat fix contrariul.

Sa nu mai zic, de copii din ziua de azi, care nu zic “Sărumana!” ci “Sărna!“. Ce dracu mai e ma si aia, Sărna ? O forma derivata a batranei si hidoase sarumana? Cel putin nu mai e atat de urata.

Voi ziceati sarumana cand erati mici ?